29/01/2021
Pana aici Domnul ne-a ajutat, si avem promisiunea ca El va continua sa fie cu noi pana la sfarsitul lucrarii.
Imi cer scuze ca nu am reusit sa scriu despre noi si lucrare de ceva vreme. Ultimile luni au fost destul de provocatoare pentru mine. Din luna septembrie am suferit din cauza unei hernii de disc la cervicala care a fost destul de grava. Picioarele si mana dreapta imi amorteau fara motiv pe perioade destul de lungi. Din cauza ca alaptez nici nu am putut sa i-au un tratament mai puternic. Am facut vreo 3 saptamani de fizioterapie... In decembrie minunea s-a intamplat, am aflat ca Domnul ne va binecuvanta din nou anul acesta cu un copilas. Ne-am bucurat mult de aceasta veste pentru ca ne dorim si alti copii. Dar am fost si tare ingrijorata la inceput pentru ca luam medicamente pentru cervicala. A trebuit sa stopez toate tratamentele si fizioterapia. Si aici s-a intamplat minunea... eram programata pentru operatie, ar fi trebuit sa nu mai alaptez. Dar Domnul Isus s-a indurat de mine. Zilele astea ma gandeam ca de mult nu mi-au mai amortit picioarele si mana. Cred ca Dumnezeu a lasat vindecare si bebele este in siguranta.
Acum inca mai am simptomele specifice sarcinii dar in general sunt bine.
Intre timp ne bucuram de usile care Dumnezeu le deschide in lucrare. In luna decembrie impreuna cu echipa am vizitat un sat la vreo 3 ore departare. Acolo am avut ocazia sa impartasim din cuvantul Domnului, am vizitat cateva familii in foarte mare nevoie, ne-am rugat impreuna cu ei si i-am binecuvantat cu ceva alimente. Apoi sotul meu impreuna cu baietii din echipa au fost plecati intr-un alt district sa predea ceva cursuri intr-un centru de recuperare. Am fost placuti surprinsi sa auzim ca cel putin 2 persoane vor sa continuie cu un curs de ucenicizare sa il cunoasca pe Domnul Isus.
Sarbatorile pentru noi au fost ca zilele normale, nimic deosebit.
O sora de aici a dat un teren echipei pentru lucrare, pe un termen de 10 ani. Inca din noiembrie baietii au inceput sa construiasca din lemn de bambus un loc unde sa poata sta, pentru partasie. Din poze am crezut ca este o camera destul de mare. Dar cand am fost la fata locului in interior arata destul de mic. Intr-un c**t va fi bucataria si in alt c**t vor fi 3 patruri.
In decembrie nu s-a putut lucra din cauza lockdown. Acum aproape ca au terminat mai este de facut partea electrica si conexiunea la sursa principala, de pus tevile de apa la bucatarie si baie, trebuie de cumparat linoleu. Apoi mai avem nevoie de o alta sala pentru timpul de inchinare si sa fie folosita ca si sala de clasa si sa putem caza mai multe persoane. Dar toate acestea ne costa bani... Ne rugam Domnului pentru lemnul, tabla pentru acoperis, materialul electric
de care avem nevoie si toate cele necesare.
Ce urmeaza...
Cu ajutorul Domnului incet, incet vor incepe sa lucreze terenul. Fiind o zona de munte terenul este foarte abrupt. Urmeaza sa fie curatat, lucru care nu este deloc usor. Ne trebuie o drujba si alte cateva unelte de lucru. D**a ce va fi curatat vor incerca sa faca terase ca sa poata cultiva ceva legume. Dar toata aceasta curatare va dura probabil mai mult timp (aproximativ un an). Se lucreaza cu pasi mici pentru ca nu vrem sa pierdem din vedere contactul cu persoanele dependente si recuperarea lor. Sotul meu seara uneori este chemat pentru consiliere.
In luna lui februarie sotul meu impreuna cu baietii din echipa vor pleca in alte trei state ( Meghalaya, Nagaland si Manipur) la cateva centre de recuperare pentru predare dar si schimb de experienta in ceea ce priveste un centru de recuperare.
In luna ianuarie Tatal ne-a vorbit din nou de nevoia unui centru de recuperare cu conditii umane in care si persoanele din clasa sociala inalta sa beneficieze.
Ce s-a intamplat:
Directorul spitalului (44 de ani), unde l-am nascut pe Moses, coleg de facultate cu cumnata mea si bun prieten . Un om deosebit dedicat familiei, slujbei sale de medic si adunarii baptiste din care facea parte a dus o lupta grea cu o sotie care a cazut in dependenta de droguri in ultimii ani. In seara de 9 ianuarie cand s-a intors acasa de la spital sotia care era sub influienta drogurilor l-a injunghiat si asta in fata celor 3 copii minori. Cu tot efortul medicilor din spital acest frate a plecat l-a Domnul.
Asemeni acestei situatii sunt multe altele la nivelul clasei sociale inalte unde unul dintre parinti sau copii au cazut in aceasta dependenta de droguri si alcool. De multe ori sotul meu a fost intrebat daca stie de un centru cu conditii mai bune pentru recuperarea anumitor persoane.
Desi nu putem ajunge la centru in Manipur - Imphal tinem legatura cu ei si ajutam de la distanta cat putem. Acum sunt aproximativ 30 de clienti, este supra incarcat si se planuieste sa se faca cateva camere (etajul 1).
Sotiile la 2 baieti din staf sunt grav bolnave (cancer in ultima faza) si zilele astea ne-a cerut ajutorul in rugaciune.
Motive de rugaciune:
* pentru cele 2 persoane care vor sa faca scoala de ucenizare.
* pentru echipa cu care lucram.
* pentru nevoile constructiei si forta de munca.
* pentru calatoria in cele 3 state, trecerea in alte state e un pic dificila din cauza Covid, lucrarea de invatatura si consiliere care va fi facuta in aceste centre si nevoile financiare calatoriei.
* pentru staful si clientii de la centrul de recuperare din Imphal. Si in mod special pentru sotiile celor 2 baieti care trec prin aceasta mare suferinta si incercare.
* pentru construirea etajului 1 de la centru.
* pentru Moses, sanatatea lui. Are bronsita...
* sa rezolvam cu certificatul nostru de casatorie. Aici nu se foloseste numele de familie in acte. Deci pe certificatul nostru nu avem numele de familie al sotului meu. Anul trecut cand am fost la ambasada nu am putut inregistra casatoria noastra in Romania din aceasta cauza. Cand ne-am intors acasa am rezolvat cu toate actele lui sa fie trecut numele de familie dar se pare ca este dificil pentru certificatul de casatorie. Rugati-va impreuna cu noi pentru aceasta cauza.
* pentru nevoile noastre financiare.
In slujba lui Hristos si a semenilor din indepartata Indie, Adelina, Denis si Moses.
