28/08/2021
O scurtă istorie a cadastrului:
În sens larg, registrul în care se ţine evidenţa bunurilor imobile, poartă denumirea de „cadastru”.
Originea cuvântului cadastru, după unii autori ar fi compus din prefixul de origine greacă „kata”, care înseamnă de „sus în jos” şi din cuvântul neo grec (bizantin) ”stikon”, care înseamnă: registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerţ. După alţi autori, el derivă din cuvântul vechi medieval „capitastrum”, care ar fi în strânsă legătură cu „capitions registrum” sau „capitum registrum” şi care la origine înseamnă impozitul pe capul familiei.
Denumirea apare pentru prima dată într-un document din anul 1185, găsit la Veneţia sub forma „catastico”. Însă el s-a impus în secolul al XVII şi din Italia a trecut în Franţa sub forma „le cadastre”, în Germania şi Austria sub forma „der Kataster”. În ţara noastră el apare la începutul sec. XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma de „cadastru”.
Aşadar „cadastrul” a însemnat în decursul timpului activitatea umană de inventariere a resurselor funciare, pentru realizarea impozitelor.
Treptat, cadastrul a devenit tot mai complex, pe măsura creşterii nevoilor tehnice, economice şi juridice de inventariere a pământului şi a celorlalte bunuri imobile, cărora li s-au adăugat în ultimii ani, cerinţe şi necesităţi legate de folosirea raţională a resurselor în contextul procesului dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului înconjurător.
