30/11/2025
🇭🇺
Az idei évben megszervezett jótékonysági akciónk keretén belül a zágoni Incze Andreát választottuk ki. Andrea három kisfiú édesanyja, nehéz körülmények között éltek, egyedül neveli a három kisfiút: Konrádot (10 éves), Áront (10 éves ) és Krisztiánt (14 éves). Sajnálatos módon a család helyzetét tovább rontotta súlyosan hogy Áronnál 6 évesen negyedik stádiumú csontrákot diagnosztizáltak. Mára már a kisfiú rengeteg kemoterápia és hét műtét után kigyógyult a rákból, de sajnos egészségét nagyon megviselte. Részben a házat kalákával felépítették nekik, ezt fogjuk segíteni befejezni nekik. Ennek fényében pénzügyi gyűjtést is szervezünk számukra , hogy a házat teljesen be lehessen számukra fejezni, illetve más támogatást , adakozást is szívesen fogadunk a család részére , legyen az tartós élelmiszer , ruhanemű, tisztálkodási szerek, stb. Alább közöljük az édesanya személyes levelét.
Kérünk ha nincs is lehetőségetek segíteni legalább egy megosztással járuljatok hozzá az Incze család megsegítéséhez. Köszönjük!
"A nevem Incze Helga Andrea egy 3 gyermekes egyedülálló édesanya vagyok.
2019-ben egy bántalmazó, erőszakos házasságból léptem ki. Három kisfiammal – köztük az akkor ötéves ikrekkel – mindent hátrahagyva új életet próbáltam kezdeni. Albérletbe költöztünk, és bár anyagilag rendkívül nehéz helyzetben voltunk, úgy éreztem: végre szabadok vagyunk.
De alig egy évvel később a világ újra összedőlt körülöttünk. Az egyik kisfiamnál, Áronnál, negyedik stádiumú csontrákot diagnosztizáltak mindössze 6 évesen volt akkor. Kezdődött az, amit soha egyetlen szülő sem akar átélni: egy év kórházi kezelések, rengeteg kemoterápia, több mint hét műtét. Napról napra, könnytől könnyig, félelemből imádságba kapaszkodva éltem túl minden percet – mert egyetlen célom volt: hogy a fiam éljen.
A betegséggel járó anyagi terhek mellett az albérletet is egyre nehezebben tudtam fizetni. Ezért döntöttem úgy, hogy vidékre költözünk – Zágonba –, ahol talán nyugodtabb életet élhetünk, és a gyerekeim is közelebb lehetnek a természethez. Két éve élünk itt, mindhárom gyermekem ide jár iskolába.
Áron a kezelések után elveszítette a jobb oldali medencecsontja egy részét, így a jobb lába hét centiméterrel rövidebb lett. Mozgássérült maradt, és most egy újabb protézis-beültetésre várunk, amely Bukarestben fog megtörténni. Ikertestvére, Konrád, az ikerterhesség következtében enyhébb idegrendszeri visszamaradottsággal küzd. A legidősebb fiam pedig testvéri szeretettel és bámulatos érettséggel próbál segíteni, ahogy csak tud.
A volt férjem évek óta a bíróság által megítélt gyerektartás csupán töredékét fizeti. Idén, jogi segítséget kapva, pert indítottam, bízva abban, hogy végrehajtó útján az elmúlt évek elmaradt gyerektartása végre kifizetésre kerül.
A jelenlegi albérletünket azonban eladják, és a tulajdonos november 30-ig felszólított bennünket a kiköltözésre. Ismét ott állunk, ahol egyszer már voltunk – a bizonytalanság szélén.
Egy kedves barátom és néhány segítőkész gyülekezeti tag próbál most mellettünk állni. Az ő támogatásuk, valamint jóindulatú adományok és kölcsönök segítségével Zágonban elkezdődött egy kis ház építése – egy otthon, ahol végre biztonságban lehetnénk. A munkálatok azonban pénz és munkaerő hiányában nagyon lassan haladnak, miközben az idő ellenünk dolgozik.
Hat éve küzdök, nap mint nap. Egy bántalmazó múlt romjai közül építem újra az életünket, három gyermekemmel, akikért minden reggel újra felkelek. A szeretetük, a mosolyuk, és a hit, hogy egyszer valóban lesz egy hely, amit otthonnak hívhatunk, tart életben.
Nem vágyom fényűzésre. Csak egy biztonságos tetőre a gyerekeim feje fölé. Egy helyre, ahol Áron újra járhat, ahol Konrád nevethet, és ahol végre nem a félelem, hanem a béke és a remény tölti meg a napjainkat."
🇷🇴
În cadrul acțiunii noastre caritabile organizate în acest an, am ales-o pe Incze Andrea din Zagon. Andrea este mama a trei băieți și trăiește în condiții dificile, crescând singură cei trei copii: Konrád (10 ani), Áron (10 ani) și Krisztián (14 ani). Din păcate, situația familiei s-a agravat grav atunci când, la vârsta de doar 6 ani, lui Áron i s-a pus diagnosticul de cancer osos în stadiul patru. Astăzi, după nenumărate ședințe de chimioterapie și șapte operații, băiețelul s-a vindecat de cancer, însă sănătatea i-a fost profund afectată. Casa le-a fost construită parțial prin ajutor voluntar, iar noi dorim să sprijinim finalizarea acesteia. În acest sens, organizăm și o strângere de fonduri pentru a ajuta la finalizarea completă a locuinței, iar familia primește cu drag orice alt tip de sprijin sau donație: alimente neperisabile, îmbrăcăminte, produse de igienă etc. Mai jos publicăm scrisoarea personală a mamei.
Vă rugăm, chiar dacă nu aveți posibilitatea de a ajuta financiar, contribuiți măcar cu o distribuire pentru a sprijini familia Incze. Vă mulțumim!
---
„Numele meu este Incze Helga Andrea și sunt mama singură a trei copii.
În 2019 am ieșit dintr-o căsnicie abuzivă și violentă. Împreună cu cei trei băieți ai mei – printre care și gemenii care atunci aveau cinci ani – am lăsat totul în urmă și am încercat să începem o viață nouă. Ne-am mutat în chirie și, deși eram într-o situație financiară extrem de dificilă, simțeam că în sfârșit suntem liberi.
Dar la nici un an după aceea, lumea noastră s-a prăbușit din nou. Unuia dintre băieții mei, Áron, i s-a diagnosticat cancer osos în stadiul patru, la doar 6 ani. A început ceea ce niciun părinte nu ar trebui vreodată să trăiască: un an de spitalizare, nenumărate tratamente de chimioterapie, peste șapte operații. Zi după zi, din lacrimă în rugăciune, am încercat să supraviețuiesc fiecărui moment – pentru că aveam un singur scop: ca fiul meu să trăiască.
Pe lângă povara financiară uriașă cauzată de boală, chiria devenea tot mai greu de plătit. De aceea am decis să ne mutăm la țară – în Zagon –, unde speram să ducem o viață mai liniștită, iar copiii mei să fie mai aproape de natură. De doi ani locuim aici, iar toți cei trei copii ai mei merg la școală în sat.
În urma tratamentelor, Áron a pierdut o parte din osul pelvisului drept, astfel că piciorul său drept a rămas mai scurt cu șapte centimetri. A devenit cu dizabilitate locomotorie și acum așteptăm o nouă intervenție de protezare, care va avea loc la București. Fratele său geamăn, Konrád, se confruntă cu o ușoară întârziere neurologică din cauza sarcinii gemelare. Cel mai mare fiu al meu îi ajută pe cât poate, cu dragoste frățească și o maturitate uimitoare.
Fostul meu soț plătește de ani de zile doar o mică parte din pensia alimentară stabilită de instanță. Anul acesta, cu ajutor juridic, am intentat proces, în speranța că executorul va reuși să recupereze în sfârșit pensia alimentară restantă din ultimii ani.
Însă locuința în care stăm cu chirie urmează să fie vândută, iar proprietarul ne-a somat să eliberăm spațiul până la 30 noiembrie. Ne aflăm din nou acolo unde am mai fost – pe marginea nesiguranței.
Un prieten drag și câțiva membri binevoitori ai comunității religioase încearcă acum să ne sprijine. Cu ajutorul lor, precum și prin donații și împrumuturi oferite cu bunăvoință, s-a început construirea unei mici case în Zagon – un cămin în care, în sfârșit, am putea fi în siguranță. Totuși, lucrările avansează foarte greu din lipsă de bani și de forță de muncă, iar timpul nu este în favoarea noastră.
Lupt de șase ani, zi de zi. Încerc să reconstruiesc viața noastră din ruinele unui trecut abuziv, alături de cei trei copii ai mei, pentru care mă ridic în fiecare dimineață. Dragostea lor, zâmbetul lor și credința că într-o zi vom avea cu adevărat un loc pe care să-l numim acasă mă țin în viață.
Nu îmi doresc lux. Doar un acoperiș sigur deasupra capetelor copiilor mei. Un loc în care Áron să poată merge din nou, în care Konrád să poată râde, și în care, în sfârșit, nu frica, ci pacea și speranța să ne umple zilele.”
